HUNEDOREANUL IN VIATA MEA,A FOST PRIMA CASA,UN PROIECT INCEPUT ACUM 9 ANI,FARA MINE,DE CATRE NISTE OAMENI CU MULT CAP SI AMBITII MARI.ULTERIOR,MAI PRECIS LA DOI ANI DUPA PRIMA APARITIE M-AM ALATURAT ECHPEI DE LA ACEA VREME.AM GASIT ACOLO OAMENI DEOSEBITI,FIECARE CU DEFECTELE SI CALITATILE LOR.IN PRIMA FAZA AM CREZUT CA M-AM INTORS IN ARMATA.PE PARCURS AM REALIZAT CA DEFAPT SE MUNCESTE INTR-UN MOD PROFESIONIST,EVIDENT CU ERORILE UNUI MECANISM IN CONTINUA PERFECTIONARE.
CA LA ORICE LOC DE MUNCA UNII AU PLECAT,ALTII AU VENIT,PASTRANDU-SE ACELASI STIL DE MUNCA.NU TIN NEAPARAT SA PUNCTEZ MOMENTELE NEPLACUTE,CARE NU AU FOST PUTINE.VREAU DOAR SA MENTIONEZ CA ACESTE MOMENTE DELICATE MI-AU ARATAT CA IN VIATA NU ESTE TOTUL ROZ SI POATE FI SI MAI RAU.UNA PESTE ALTA A FOST FRUMOS.
IMPREUNA CU INTREAGA ECHIPA AM REALIZAT UN ZIAR DE CARE AM FOST MANDRII SI SUNTEM SI ACUM.
A SOSIT MOMENTUL NEASTEPTAT,DE NOI,IN PRIMUL RAND SI DE MAJORITATEA CITITORILOR,SA SPUNEM ADIO ACESTUI PRODUS NUMIT HUNEDOREANUL.NU STIU CAT DE MULT SE VA VORBI DESPRE ZIAR,DESPRE ECHIPA CARE L-A ADUS LA UN NUMAR CAT MAI MARE DE CITITORI…UN SINGUR LUCRU ESTE CLAR, HUNEDOREANUL A FACUT SI FACE O PARTE DIN VIATA MEA.
CRISTI VATAVU
CRISTI VATAVU PHOTO 
Că bine-ai zis-o. Pentru mine a fost un timp foarte scurt, dar a fost o perioadă excepţională. Am învăţat (cam) ce înseamnă să fi jurnalist, să lucrezi cu oameni deosebiţi. Dar nu e un capăt de lume. Cum spune şi editorialul lui Petrovai. Noi am făcut HUNEDOREANUL, nu Sârbu, nu publimedia, nimeni. Ca să termin într-o notă mai veselă… aventura continuă pe hunedoreanul.ro